top of page

Scusi, a lei u sicilianu ci pari picca ?
Lumie di Sicilia, numero 47, Febbraio 2003

scusi a lei u sicilianu ci pari picca.jpg

Giufà, i vicchiareddi comu a mia u canuscinu tutti: è un pirsunaggiu di “li cunti antichi”. E’ na specia di fissacchiottu. Anzi pi essiri fissa unn’è fissa, iò ricu chi facissi u fissa p’un paàri a tassa: nsumma, na specia di bbabbu malignu. Senti ccà: na vota so matri app’a nesciri, e siccomu avia accattatu na bedda fascedda di ricotta rici c’è pora chi Giufà s’a futti? Allura ci rissi, rici: “Giufà, iò a-gghiri un momentu ccà nni me cummari, un cumminari matascini. St’attentu chi dda ddintra c’è a ricotta; viri c’unn’è bbona sai, tòssicu è”. Comu so matri scìu Giufà – a tistazza ddà ci camuliava! – nna dda fascedda si ci capuzzau cu tutti scarpi e cosetti, rici: “Mah… quantu tastu stu tossicu, viremu com’è”. E u curnutazzu si fici subbitu pirsuasu: “Buttana, iddu ruci è u tossicu… mih, veru bbonu è! E nn’on miriri e sbiriri si gnucculiau tutta dda ricotta, a facciazza r’iddu! Era na fascedda sana, ma tu l’ai vistu mai manciari a Giufà? Poi si misi a tampasiari casa casa. Comu ntisi i piratozzi di so matri chi s’arricampava, si nfilau sutta i linzola e accuminciau a vuciari: “Ahiahi, ahiahi.” So matri, ch’era na santa chistiana e lu vulia beni, u cunsulau subbitu: “Ma quannu mai, quali tossicu, un ti scantari,ricotta era… robba bbona… ti fa puru sustanza.” E Giufà: “Ma iò u ricia, veru bbonu è u tossicu!”

E chissu è Giufà. Ma ora unu po’ pinzari: “Scusassi ccà tutti pallanu ngrisi, semu Ropèi, avemu l’Euro e chistu ci atturra l’aricchi cu stu sicilianu, robba vecchia passata di cuttura. Ma, pezzu ri fissa, iddu iò chi ti ricu c’unn’â sturiari u ngrisi? Ci mancassi autru, anzi t’arraccumannu di fariccìllu nzignari puru a to figghiu, picchì senza sapiri pallari ngrisi comerora quannu nesci fora paisi un si cchiù nuddu (ammenu chi unu un si trova a essiri recchione, ma chissu è n’atru riscursu).

 Però u sicilianu picchì ti l’â scurdari? Senti ccà, s’u Deletturi ru giunnali un m’assicuta, u-gnornu di chistu t’addimostru c’u sicilianu unn’è na barzelletta, è cosa mportanti. E tu a dda signura tutta scocchi e pinnacchi chi ti rici: “Ohibò, signor mio, con questo siciliano m’imbastardisce il parlare del mio bambino”, tu ci arrispunni: “Ma chi mi va ncucchiannu, cara signora, ci dico che il siciliano vieni dal latino, capito, la-ti-no. Si pissuari?”

Cari amici, si il signò Ginirali un mi manna a fari n sacchetta, aiu ntinzioni di fàrivi a testa tanta sempri n sicilianu anzi, vulennu essiri chiù precisi, in parlata trapanisa. Picchì, scusi, vossia quannu ô Passilatri (1) si va pigghia u café cull’amici, chi fa, parla in taliano, ostreca? Ma mi faccia il piacere, mi faccia. Assabbinirica.


(1) Celebre sito, anzi la City, di Casa Santa – Erice – Trapani. Cosiddetto perché i negozianti locali vendono molto caro, o perchè una volta i briganti vi si mettevano “al passo”. Mah? Eventuali maggiori informazioni dalla viva voce di Mario Gallo

bottom of page